Cuvantul Hacker

Pentru presa popularã, "hacker" înseamnã cineva care sparge calculatoarele. Printre programatori, cuvântul înseamnã un bun programator. Dar cele douã înþelesuri sunt conectate. Pentru programatori, "hacker" înseamnã meºteºug în cel mai literar sens: cineva care poate face un computer sã facã ce vrea el-- indiferent dacã computerul vrea acest lucru sau nu.

Pentru a crea confuzie în plus, substantivul "hack" are de asemenea douã sensuri. Poate fi ori un compliment, ori o insultã. Se numeºte hack ceva fãcut într-un mod urât. Dar când faci ceva aºa de deºtept încât, într-un fel, ocoleºti sistemul, se cheamã de asemenea un hack. Cuvântul este întrebuințat mai des în primul sens decât în celãlalt, probabil fiindcã soluþiile urâte sunt mult mai uzuale decât cele excepþionale.

Credeþi sau nu, cele douã sensuri ale cuvântului "hack" sunt de asemenea conectate. Soluþiile urâte ºi imaginative au ceva în comun: amândouã încalcã regulile. ªi existã un continuu gradual între încãlcarea unei reguli într-un mod pur ºi modest urât (folosirea benzii adezive pentru a ataºa ceva unei biciclete) ºi încãlcarea unei reguli într-un mod excepþional de imaginativ (negarea spaþiului Euclidian).

Hackingul precede calculatoarele. Când lucra în proiectul Manhattan, Richard Feynman obiºnuia sã se amuze prin spargerea seifelor conþinând documente secrete. Aceastã tradiþie e continuatã ºi în zilele de astãzi. Când eram la facultate, un prieten hacker de-al meu care a petrecut prea mult timp pe lângã MIT avea propriul kit de spargere a lacãtelor. (Acum se ocupã cu fonduri de acoperire, o afacere ce are conexiuni cu vechea sa ocupaþie.)

Este uneori dificil de explicat autoritãþilor de ce cineva ar dori sã facã aceste lucruri. Alt prieten de-al meu a intrat uneori în bucluc cu guvernul pentru spargerea unor calculatoare. Acest lucru a început sã fie considerat a fi împotriva legii doar de curând, ºi FBI-ul a descoperit cã tehnica lor de investigare tradiþionalã nu funcþioneazã. Investigaþia poliþiei pornește aparent cu un motiv. Motivele tipice sunt puþine: droguri, bani, sex, rãzbunare. Curiozitatea intelectualã nu era printre motivele de pe lista FBI-ului. Într-adevãr, întregul concept li s-a pãrut strãin.

Autoritãþile tind sã fie necãjite de atitudinea generalã a hackerilor de neascultare. Dar aceastã neascultare este un rezultat al calitãþilor care îi fac programatori buni. Ei s-ar putea sã râdã cãtre CEO când vorbeºte în termeni specifici lumei de afaceri, dar râd de asemenea îndată ce cineva le spune cã o problemã nu poate fi rezolvatã. Eliminã una, ºi o suprimi pe cealaltã.

Aceastã atitudine poate fi uneori afectatã. Uneori programatorii tineri observã extentricitãþile hackerilor eminenþi ºi decid sã le adopte pentru a pãrea mai deºtepþi. Versiunea lor falsã nu e doar enervantã; atitudinea acestor impostori poate de fapt sã încetineascã procesul inovaþiei.

Dar chiar cu toate excentricitãþile lor enervante, atitudinea rebelã a hackerilor e un câºtig net. Aº vrea ca avantajele sã fie mai bine înþelese.

De exemplu, suspectez cã oamenii din Hollywood sunt pur ºi rudimentar surprinºi de atitudinile hackerilor referitor la copyright. Existã o penurie de discuþii aprinse despre acest topic pe Slashdot. Dar de ce ar necesită oamenii care programeazã calculatoare sã fie aºa de îngrijoraþi în legãturã cu copyrightul, dintre toate lucrurile?

Parþial fiindcă anumite companii utilizeazã mecanisme pentru a preveni copierea. Aratã unui hacker un lacãt ºi primul gând va fi cum sã îl spargã. Dar existã un pretext mai adânc pentru care hackerii sunt alarmaþi de mãsuri cum ar fi copyrighturi ºi patente. Ei vãd mãsurile sporit agresive de a proteja "proprietatea intelectualã" ca o ameninþare la libertatea intelectualã de care au trebuință pentru a-ºi face treaba. ªi au dreptate.

Prin explorarea pãrþilor interne ale tehnologiei actuale, hackerii obþin idei pentru generaþia urmãtoare. Nu mulþumesc, posesorii tehnologiei ar putea spune, nu avem necesitate de ajutor din exterior. Dar ei greºesc. Urmãtoarea generaþie a tehnologiei computerelor, deseori-- poate mai des decât nu-- a fost dezvoltatã de cei din exterior.

În 1977 exista fãrã nici un dubiu un grup în IBM dezvoltând ceea ce ei se aºteptau sã fie urmãtoarea generaþie de computer de afaceri. Se înºelau. Urmãtoarea generaþie de calculator de afaceri era dezvoltatã în termeni complet diferiþi de doi tipi cu pãrul lung numiþi Steve, într-un garaj din Los Altos. Cam prin acelaºi timp, puterile existente cooperau sã dezvolte urmãtoarea generaþie a sistemelor de operare, Multics. Dar doi tipi care au considerat Multics ca fiind extrem de complex au mers mai departe ºi ºi-au scris propriul lor sistem. I-au dat un nume care era o referinþã amuzantã la Multics: Unix.

Ultimele legi de proprietate intelectualã impun restricþii fãrã precedent tocmai asupra acelui gen de explorare care duce la idei noi. În trecut, un competitor putea utiliza patente pentru a te opri în a vinde o copie a ceva ce ai fãcut tu, dar nu te putea preveni în a analiza una pentru a vedea cum este fãcutã. Ultimele legi fac acest lucru o crimã. Cum sã dezvoltãm tehnologie nouã dacã nu putem studia tehnologia existentã pentru a vedea cum putem sã o îmbunãtãþim?

Ironic, hackerii ºi-au fãcut-o cu mâna lor. Computerele sunt responsabile pentru problemã. Sistemele de control din interiorul maºinilor erau pânã nu demult fizice: angrenaje, pârghii ºi alte mecanisme similare. Din ce în ce mai mult, creierul (ºi respectiv valoarea) produselor e în software. ªi prin asta mã refer la software în sensul general: de exemplu date. Un cântec pe un CD e fizic scris în plastic. Un cântec pe un disk iPod e doar stocat pe el.

Datele sunt prin definiþie uºor de copiat. ªi Internetul face copiile uºor de distribuit. Deci nu e de mirare cã companiile se tem. Dar, cum de cele mai numeroase ori se întâmplã, frica a întunecat judecata lor. Guvernul a rãspuns cu legi draconice pentru a proteja proprietatea intelectualã. Probabil au dorit binele. Dar s-ar putea sã nu realizeze cã asemenea legi vor face mai mult rãu decât bine.

De ce sunt programatorii aºa de violenþi împotriva acestor legi? Dacã aº fi cel care face legile, aº fi interesat în acest mister-- din acelaºi motiv pentru care, dacã aº fi un fermier ºi dintr-o datã aº auzi mult zgomot din grãdinã într-o noapte, m-aº duce sã investighez. Hackerii nu sunt proºti, ºi unanimitatea este teribil de rarã în aceastã lume. Deci dacã toþi produc zgomot, probabil e ceva în neregulã.

S-ar putea ca aceste legi, deºi intenþionate a proteja America, îi vor face de fapt rãu? Gândeºte-te. Este ceva deosebit de american în Feynman ºi spargerea seifelor în momentul proiectului Manhattan. E dificil în a imagina autoritãþile având un simþ al umorului referitor la aceste lucruri în Germania la timpul respectiv. Poate cã nu este o coincidenþã.

Hackerii nu sunt controlabili. Aceasta este esenþa hackingului. ªi aceasta este ºi esenþa americanismului. Nu este nici un accident cã Silicon Valley este în America, ci nu în Franþa, sau Germania, sau Anglia, sau Japonia. În acele þãri, oamenii coloreazã în interiorul liniilor.

Am trãit o perioadã în Florenþa. Dar dupã ce am fost acolo câteva luni am concretizat cã ce am sperat în subconºtient sã gãsesc acolo era în locul de unde tocmai plecasem. Motivul pentru care Florenþa e faimoasã este acela cã în 1450, ea era New York. În 1450 era plinã cu tipul de oameni turbulenþi ºi ambiþioºi pe care acum îi gaseºti în America. (Deci am plecat înapoi în America.)

E nespus de mult în avantajul Americii faptul cã gãzduieºte o atmosferã minunatã pentru tipul perfect de revoltare-- faptul cã e adãpost nu doar pentru cei deºtepþi, dar ºi pentru cei care sunt deºtepþi ºi în acelaºi timp sigur pe ei (ducând poate prin asta la tente de aroganþã). ªi hackerii sunt invariabil din ultima categorie. Dacã am avea o sãrbãtoare naþionalã, ar fi întâi aprilie. Spune multe lucruri despre munca noastrã faptul cã folosim acelaºi cuvânt pentru o soluþie brânzoasã, briliantã sau oribilã. În stadiul ei incipient, nu suntem 100% siguri de care tip va fi. Dar atâta timp cât e tipul corect de urâþenie, e un semn promiþãtor. E ciudat cã oamenii gândesc despre programare ca ceva precis ºi metodic. Computerele sunt precise ºi metodice. Hackingul e ceva care îl faci cu un zâmbet exuberant.

În lumea noastrã unele dintre cele mai caracteristice soluþii nu sunt departe de glumele tipice. IBM a fost fãrã îndoialã surprins de consecinþele licenþierii lui DOS, la fel cum "adversarul" ipotetic probabil cã este când Michael Rabin rezolvã o problemã redefinind-o ca una care e mai uºor de rezolvat.

Cei care vor sã parã deºtepþi trebuie sã dezvolte un simþ ascuþit referitor la cu cât de mult pot sã scape. Iar recent hackerii au simþit o schimbare în atmosferã. În ultimul timp, hackereala pare mai degrabã interzisã.

Hackerilor li se pare ameninþãtoare recenta contracþie în libertãþile civile. Acelaºi lucru mistificã pe cei din exterior. De ce ar trebui sã avem grijã specialã de libertãþile civile? De ce programatorii, mai mult decât dentiºtii sau vânzãtorii sau arhitecþii?

Sã expunem cazul în termenii pe care un oficial al guvernului i-ar aprecia. Libertãþile civile nu sunt doar un ornament, sau o tradiþie americanã. Libertãþile civile fac þãrile bogate. Dacã faci un grafic al venitului pe cap de locuitor comparativ cu libertãþile civile, vei observa cu siguranþã o corelaþie. S-ar putea ca libertãþile civile sã fie o cauzã, mai degrabã decât un efect? Cred asta. Cred cã o societate în care oamenii pot face ºi spune ce vor va tinde de întocmai sã fie una în care cele mai eficiente soluþii câºtigã, decât una în care câºtigã soluþiile sponsorizate de cãtre oamenii cei mai influenþi. Þãrile autoritare devin corupte; þãrile corupte devin sãrace; ºi þãrile sãrace sunt slabe. Mi se pare cã existã o curbã Laffer pentru forța guvernelor, la fel ca ºi pentru venitul din taxe. Cel puþin, se pare destul de probabil cã ar fi stupid sã se experimenteze pentru a afla. Spre deosebire de taxele ridicate, nu poþi anula totalitarismul dacã se dovedeºte a fi o greºealã.

Acesta este motivul pentru care hackerii devin îngrijoraþi. Spionarea oamenilor de cãtre guvern nu face la propriu programatorii sã scrie cod mai prost. Doar conduce la o lume în care ideile proaste reuºesc. ªi din aceastã cauzã e aºa de important pentru hackeri, ei sunt în mod special senzitivi la ea. Ei simt totalitarismul apropiindu-se de la distanþã, la fel cum animalele simt furtuna.

Ar fi ironic dacã, dupã cum se tem hackerii, mãsurile recente introduse cu scopul de a proteja siguranþa naþionalã ºi proprietatea intelectualã se dovedesc a fi o rachetã îndreptatã cãtre ce face America o þarã de succes. Dar nu ar fi prima datã când mãsuri luate într-o atmosferã de panicã sã aibã opusul mãsurilor intenþionate.

Existã un asemenea lucru precum Americanismul. Nu existã nimic precum trãitul în exterior care sã te înveþe acest lucru. ªi dacã vrei sã ºtii dacã ceva va hrãni sau dãrâma aceastã calitate, ar fi dificil de gãsit un grup mai adecvat decât hackerii pentru a evalua acest lucru, căci ei sunt cel mai apropiat grup pe care îl ºtiu care îl îmbrãþiºeazã. Mai aproape, probabil, decât oamenii de la guvern, care cu tot discursul lor patriotic îmi amintesc mai mult de Richelieu sau Mazarin decât de Thomas Jefferson sau George Washington.

Când citeºti ce aveau de spus pãrinþii fondatori ai Americii, ei sunã mai mult a hackeri. "Spiritul rezistenþei faþã de guvern," scria Jefferson, "este aºa de valoros în anumite ocazii, încât aº dori ca sã fie pãstrat mereu viu."

Imagineazã-þi un preºedinte American spunând asta astãzi. La fel ca remarcile unei bunici depãºite, spusele pãrinþilor fondatori au fãcut de ruºine generaþii de succesori mai puþin încrezãtori. Ei ne aduc aminte de unde venim. Ei ne aduc aminte cã oamenii care încalcã regulile sunt sursa de bogaþie ºi putere a Americii.

Acei aflaþi într-o poziþie de a impune regulile le vor în mod natural ascultate. Dar fii vigilent la ce îþi doreºti. S-ar putea sã primeºti.

Yes, there is nothing wrong with say, but say that this is a super article is not worth it!

You are so great